De câtă forță, sacrificiu, demnitate, conștiință și luciditate este nevoie pentru a putea schimba un sistem tocmai cu oamenii care sunt rezultatul lui?


vineri, 31 iulie 2009

Presa constănţeană despre învăţământul preuniversitar

***
Inspectorul general şcolar prevede reduceri de personal în inspectorat  
Încolţit, ieri, de ziarişti să ne spună concret câte cadre didactice vor fi afectate de reducerea a aproximativ 600 de norme la Constanţa, „generalul” Petrică Miu a afirmat că niciun titular nu va fi afectat: „Dar vă imaginaţi că nici toţi absolvenţii de pe băncile facultăţilor nu-şi vor găsi loc la catedră, întrucât se înregistrează un excedent de licenţiaţi în domeniu, comparativ cu scăderea îngrijorătoare a efectivelor şcolare”.
>>>articol complet>>> (Cuget Liber)

***
550 de norme didactice pe lista neagră  

Inspectoratul Scolar Judetean Constanta a anuntat ca, in anul scolar 2009-2010, numarul de posturi din invatamant va fi cu 550 mai mic decat cel din anul scolar anterior, reducerea afectandu-i in principal pe suplinitorii necalificati, cadrele didactice platite la cumul si la plata cu ora.
>>> articol complet >>> (Observator de Constanţa)

***
Decont restant la Ion Corvin şi Adamclisi
Vicepresedintele Sindicatului Liber al Salariatilor din Invatamantul Preuniversitar Constanta, prof. Mihai Contanu, a fost, ieri, in localitatile Ion Corvin si Adamclisi, pentru a sta de vorba cu primarii si directorii scolari, in speranta ca va rezolva problema decontarii cheltuielilor de transport pentru dascalii navetisti. In localitatea Ion Corvin, din februarie si pana in iunie, nu s-a mai platit decontul cadrelor didactice, iar in Adamclisi sunt restante din lunile mai si iunie ale acestui an scolar.
>>> articol complet >>> (Observator de Constanţa)

 

CTP:Cu Băsescu candidat la preşedinţie, România pierde

"Cu Traian Băsescu candidat la preşedinţie, România pierde, şi în cazul înfrângerii, şi în cazul victoriei sale. Renunţând să mai candideze şi rămânând activ în politică, dl. Băsescu ar face primul său gest de preşedinte al României".
Cristian Tudor Popescu
>>> articol complet>>>

marți, 28 iulie 2009

Jurnal de convalescenţă

***
Încerc să rămân la curent cu problemele învăţământului, mai ales cele ale învăţământului preuniversitar constănţean, deşi recuperarea postoperatorie merge mai greu decât mă aşteptam şi mă ţine, încă, departe de serviciu, de sindicat.
Am discutat astăzi cu domnul vicepreşedinte, Mihai Contanu, care s-a deplasat în comunele Ion Corvin şi Adamclisi. Ca în mule alte localităţi ale judeţului, personalul didactic nu a primit încă decontul pentru naveta către şi de la locul de muncă. Dacă membrii de sindicat ne vor împuternici, vom apela la instanţa de judecată. Mai multe amănunte despre vizita la Ion Corvin şi Adamclisi -pe blogul domnului Mihai Contanu.
***
Am urmărit-o astăzi pe doamna ministru Ecaterina Andronescu la TVR1, în dialog cu secretarul general al F.S.L.I., domnul Liviu Pop. Nu intru în amănunte. Rămân la părerea că doamna Andronescu este, în continuare, o foarte superficiala cunoscătoare a realităţilor din învăţământul preuniversitar.
Felicitări, domnule Liviu Pop !
***
Sunt extrem de sceptic în privinţa adoptării acestui Cod al Educaţiei, despre care se tot vorbeşte în ultima vreme. Mă tem că este, cum obişnuiesc eu să spun, un alt "hap" aruncat mişcării sindicale din învăţământ, pentru distragerea atenţiei. Ar fi cam al patrulea în ultimul an. Celelalte trei, vă amintiţi, au fost: legea 221 privind majorarea salariilor, acordul, legea salarizării unice. Primul "hap" a venit în preajama alegerilor parlamentare din toamna lui 2008; al doilea şi al treilea a fost aruncate pentru europarlamentare. Codul Educaţiei este prescris pentru prezidenţialele din această toamnă.
Reprezentanţii Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, participanţi la întâlnirea preliminară, i-au solicitat în mod expres,doamnei ministru să invite la elaborarea acestui Cod şi pe domnii Mircea Miclea şi Cristian Mihai. Ar fi fost mai mult decât binevenită şi prezenţa domnului Andrei Marga, singurul ministru care a iniţiat o reformă reală a învăţământului românesc postdecembrist. Principiile acestei reforme au fost îngropate definitiv în primul mandat al doamnei Ecaterina Andronescu.

duminică, 26 iulie 2009

Et in Arcadia ego

Moto: "Înţeleg că domnul Geoană, lucrând la Dăbuleni şi fiind şef peste bostănărie, nu peste Senatul României, nu are nicio responsabilitate pentru întârzierea dosarelor în Parlament".
***
În copilărie mi-am petrecut mare parte din vacanţele de vară la bostănărie. Precum domnul Geoană, bunicul din partea mamei era şef peste bostănărie. Nea Costică (aşa-i spuneau consătenii) a avut grijă ani de-a rândul de bostănăria C.A.P.-ului. Evident, nu de unul singur, dar bunicul era un fel de lider informal al bostangiilor. Faptul că, an de an, preşedintele C.A.P.-ului îl punea în capul listei celor care urmau să se ocupe "în acord global" de bostănărie era, totuşi, un fel de recunoaştere oficială a competenţelor în domeniu.
În vremurile acelea, pepenii se cultivau după plan. O bostănărie se întindea pe hectare întregi. În ochii mei de piticanie, bostana era un fel de junglă misterioasă. De la jumătatea lunii iulie începeam, împreună cu ceilalţi nepoţi de bostangii, aventura. Porneam în cautarea primului pepene copt. Începea lupta cu vrejurile, cu pălămida şi ştirul care ne pişca spinările înnegrite de arşiţa verilor dobrogene. Învăţasem de la bunicul cum trebuie să sune un pepene copt. Apoi venea vremea vânării monstrului, adică pepenele ăl mai mare, lubeniţa uriaşă, care părea an de an tot mai "fioroasă", tot mai greu de găsit. Odată capturat, monstrul era "sacrificat" sub ochii noştri, ai copiilor, după o tehnică specială. Inima "fiarei", adică miezul lubeniţei, partea cea mai dulce şi cea mai aromată ne era împărţită frăţeşte.
Totul se întâmpla la "sediul" principal al bostănăriei. Ăsta era foişorul de pază, o construcţie fascinantă din bârne, scândură, baloţi de paie şi folie de plastic, un P+1 dotat cu toate cele necesare supravieţuirii, inclusiv cu loc de dormit şi un aparat de radio Milcov, cu baterii. Pentru mine acela era acoperişul lumii...
***
Sunt nopţi în care visez că mă urc în foişorul de pază al bostănăriei. Iar bunicul îmi arată în depărtare, undeva, printre copacii din sat, acoperişul de olană al casei noastre.
Spaţiere de la stânga la dreapta

sâmbătă, 25 iulie 2009

Ce vrea, de fapt, Ecaterina Andronescu?

"Ecaterina Andronescu ar trebui să fie preocupată de reconstrucţia învăţământului, nu de prigonirea absolvenţilor anumitor instituţii de învăţământ superior. A uitat umilinţa suferită într-un scandal anterior cu Universitatea Româno-Americană? Se pare că are memorie scurtă, altfel nu ar fi recidivat" - spune într-un articol, prietenul Agnosticus.
Evident, îi dau dreptate. Fără a fi de acord vreodată că Universitatea Spiru Haret sau orice altă instituţie de învăţământ ar putea funcţiona în afara legii, dacă lucrul acesta este dovedit în faţa unei instanţe sau a altei autorităţi legale.
Ceea ce vreau să spun însă este faptul că doamna Kati nu poate fi preocupată de nimic. Nici nu ştiu ce vrea această doamnă ministru. Aşa cum nu ştie, probabil, nici dumneaei. Cred că Ecaterina Andronescu nu poate să-şi doreasacă altceva decât ceea ce îşi doreşte partidul.
E clar acum pentru toată lumea că nu exista un ministru mai nepotrivit pentru educaţie decât Kati Andronescu. Dar, în acelaşi timp, nu exista un ministru de pus la Educaţie mai potrivit pentru P.S.D. Un ministru de plastilină. Fără strategie, fără personalitate şi consiliată execrabil, în general, ministrul Educaţiei gafează şi în chestiunea Spiru Haret. Deciziile"curoajoase" şi încercările de a-şi personaliza mandatul s-au dovedit pentru doamna Andronescu fie controversate, fie producătoare de panică şi dezordine, fie retractabile, fie inutile. Asta dovedeşte o crasă lipsă de cunoaştere a problemelor din sistemul educaţional. Cum spuneam, probabil că doamna ministru este sabotată (intenţionat sau nu) şi de incompetenţa "specialiştilor" din interiorul ministerului. Unii dintre ei, flexibili ca trestia, "înmormântaţi" în funcţii, indiferent de regimul politic, alţii aduşi peste noapte de ministru sau impuşi de partid. Primii, dezinteresaţi de orice evoluţie. Ceilalţi, probabil, incapabili de aşa ceva.
Ecaterina Andronescu ar trebui să fie preocupată de reconstrucţia învăţământului. Şi să nu uite! Dar să se uite. În jur. Să se uite bine în jur, pe sine şi partidul, dacă interesele educaţiei o cer.

miercuri, 22 iulie 2009

BĂSE, NU TE MAI VOTEZ!

Uite-aşa, de pe un laptop împrumutat, stând într-o rână şi inspirat un pic de un nou analgezic intramuscular (Doamne, al câtelea?), nu mă pot abţine să nu comentez atacul jalnic al domnului preşedinte Băsescu la adresa sindicatelor din învăţământ în legătura cu scandalul Spiru Haret.
Cum se opun sindicatele din învăţământ modernizării învăţământului? Domnul Băsescu n-a oferit argumente în acest sens, aşa că nu l-aş putea contrazice. Băse lansează, ca de obicei, un fel de petarde axiomatice. Dacă nu eşti atent, pare că tot ceea ce spune domnia sa este de domeniul evidenţei, de necontestat. Afirmaţiile suna sec şi răspicat, ca nişte comenzi marinăreşti.
Nu ştiu ce calcul politic şi-a făcut Preşedintele. Poate declaraţia asta vine să distraga atenţia de la noul scandal ce se profilează in legatură cu cheltuielile de la Ministerul Turismului, poate vine să adune cele câteva sute de mii de voturi ale studentilor de la Spiru. Nu ştiu. Sunt însă convins că, lovind din nou în sindicatele din învăţământ, Băse pierde masiv voturile salariaţilor din învăţământul de stat. E vorba despre vreo 400.000 de ştampile ce ar putea ajunge pe pătrăţelul de lângă cel rezervat pe buletinul de vot lui Traian Băsescu. Şi mai vine din nevoia bolnavă a domniei sale de a găsi vinovaţi oriunde altundeva, numai în preajma sa nu. Băse e la fel de vinovat, ca orice alt politician postdecembrist, pentru orice eşec politic sau administrativ al ţării ăsteia. Mie mi se pare că mult lăudatul "animalul politic" din fruntea statului dă dovadă în mod constantant de o lamentabilă laşitate. Precipitat ca o păsărică la ieşirea din supermarket, prezidentul acuză tot timpul cu deştul arătător, după ce şi l-a supt toată noaptea la Cotroceni, identificând vinovaţi. Sau tâmpiţi, nu? Ei, uite-aşa, tâmpiţel format de învăţământul românesc, aşezat într-o rână, anunţ că M-AM SĂTURAT! GATA, BĂSE, NU TE MAI VOTEZ!
Ca mine, alte câteva sute de mii, să fii sigur. Şi singur!

marți, 21 iulie 2009

Băsescu atacă sindicatele din învăţământ

Băsescu spune că scandalul de la Universitatea Spiru Haret este rezultatul unor interese ale învăţământului de stat în detrimentul celui privat: "Este o luptă între cei care vor să diminueze învăţământul privat, pentru că pâinea şi cuţitul este în mâna celor de la stat, sindicate şi oameni politici, iar pe de altă parte este o luptă pentru blocarea proceselor de modernizare a sistemului de educaţie, dusă în tandem de sindicate şi Ministerul Educaţiei".

vineri, 10 iulie 2009

Atenţie, sindicate! A început

Spuneam acum câteva zile că vin vremuri grele pentru învăţământ şi sindicatele din domeniu. Iată, Universitatea Bucureşti este la un pas de faliment - informează www.realitatea.net. Numai ca să facă cheltuielilor cu salariile, Universitatea ar trebui să reducă veniturile profesorilor la o treime faţă de cât sunt în prezent. Un document intern al instituţiei a ajuns în posesia Realitatea TV şi arată că din bugetul Universităţii lipsesc apoape 20 de milioane de lei.
În documentul Universităţii Bucureşti se propune reducerea cheltuielor de salariu cu 56 de procente la Facultatea de Chimie, cu 42 de procente la Fizică, 27% la Matematică şi Informatică, 32 de procente la Teologie, 29 de procente la Biologie şi 39 de procente la Geologie.
În aceste condiţii, probabilitatea reducerii salariilor şi în învăţământul preuniversitar este, din păcate, destul de mare.

miercuri, 8 iulie 2009

Prea multe uşi închise

Alexandru a terminat de curând conservatorul. De puţin timp este profesor cu jumătate de normă la o şcoală de muzică şi arte plastice din Bucureşti. Alexandru continuă să cânte la vioară pe scara mea de bloc. Pentru prea multe uşi închise.
Alexandru cântă perfect. Alexandru cântă cu pasiune şi nu greşeşte, nu se grăbeşte, nu dă „rasol”. Alexandru ia liftul până la etajul 7. Cântă. Coboară. Cântă. Pentru fiecare etaj altă piesă. Cântă de parcă ar fi pe scenă, la un concert la care spectatorii au plătit bilet. Nu sună, nu bate la uşă, nu cere. Cântă şi apoi pleacă. Atât.
Prin aprilie, când Alexandru a venit ultima dată, în cutia viorii era 1 leu. Atunci am plâns. Poate de milă, poate de revoltă, poate de neputinţa mea de a face ceva mai mult pentru copilul ăsta. Am încercat, încă de acum 5 ani. Nimeni nu a fost „interesat”. Tot ce am putut face în anii ăştia a fost să întrerup concertul la etajul meu, iar Alexandru să plece mulţumit acasă.
De aseară revolta mea s-a transformat din nou în stare de rău. Ieri, după 5 ani de când îl ştiu pe Alexandru cântând pentru a se putea întreţine, am simţit revoltă în fiecare celulă, dacă pot spune aşa. Mi-a venit să vomit mai precis. Asta e. Câţi copiii or fi oare în situaţia asta?
Am aflat de la o prietenă (care a terminat conservatorul şi care are copilul la un liceu de muzică) că pentru obţinerea unei diplome la un concurs de profil, unii părinţi plătesc 7 milioane de lei. Pentru palmares, cică. Corect? Nu. >>> articol complet >>>

 preluare: http://isabellelorelai.wordpress.com/

Aştept sugestii

Mi-am amânat de mai multe ori susţinerea lucrării de disertaţie pentru că aş fi dorit să realizez o analiză a contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ. Cum un asemenea contract nu mai este în vigoare în acest moment (fapt fără precedent în ultimii 10 ani) şi nici nu sunt semne că s-ar negocia altul, mă văd nevoit să-mi aleg un alt subiect; mai serios şi realizabil. Păcat, dar chiar nu mai pot aştepta. Dar aştept sugestii pentru o altă temă, din partea dumneavoastră, stimaţi cititori !

luni, 6 iulie 2009

Semnale disperate

Primesc în continuare semnale disperate din partea membrilor de sindicat care nu şi-au primit decontul pentru navetă. Unii dintre ei, de la începutul anului şcolar.  În judeţul Constanţa, între localităţile importante care se confruntă cu această situaţie, Municipiul Medgidia. Aici, primăria a anunţat că este în imposibilitatea de a achita aceste drepturi. 
De asemenea, sunt mari întîrzieri şi în ceea ce priveşte plata indemnizaţiei pentru concediul de odihnă. Deşi, conform legii, aceasta trebuia achitata cu cel puţin 5 zile înainte de intrarea în concediul de odihnă, sunt multe unităţi de învăţământ unde nu a fost încă acordată.
Întrucât, pentru ambele situaţii, recuperarea în instanţa a acestor drepturi înseamnă o procedură de durată, cred că se impune implicarea de urgenţă a inspectoratelor şcolare, a prefecţilor şi a consiliilor judeţene. 

vineri, 3 iulie 2009

Mazăre: nu putem acorda o primă de vacanţă profesorilor

Înr-un interviu acordat Realitatea TV, primarul Constanţei, Radu Mazăre, a declarat că bugetul local nu are banii necesari acordării unei eventuale prime de vacanţă salariaţilor din învăţământ. Radu Mazăre a mai spus că, oricum, din punctul său de vedere, aceste fonduri ar trebui asigurate din bugetul de stat şi nu din bugetele locale. 
Conform declaraţiei lui Mazăre, trupa de samba adusă de primărie la Mamaia a costat cca 350.000 de euro, sumă achitată din taxa de barieră, dar şi din bugetul local al Municipiului Constanţa. Radu Mazăre spune că trupa de samba va atrage mai mulţi turişti la Mamaia, ceea ce va aduce mai multe locuri de muncă şi mai mulţi bani Constanţei, un oraş care trăieşte din turism şi nu unul muncitoresc (vezi interviul).


REALITATEA.NET  

Avocatului Poporului acuză presiunile

Avocatului Poporului susţine că asupra instituţiei pe care o conduce se exercită presiuni politice, mediatice cât şi din partea sindicatelor, însă Ioan Muraru spune că nu poate reacţiona, "deoarece nu am avem pârghii legale, pentru a da soluţii. Avocatul Poporului nu a menţionat nume, partide sau publicaţiile care ar fi exercitat astfel de presiuni. Avocatul Poporului nu a menţionat nume, partide sau publicaţiile care ar fi exercitat astfel de presiuni.

joi, 2 iulie 2009

F.S.L.I. cere eliminarea unei noi aberaţii a Guvernului BOC

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ a solicitat Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Conform O.U.G. nr. 71/2009:
Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2010 se plăteşte 34% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2011 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2012 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu.
În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept.


sursa: F.S.L.I.


miercuri, 1 iulie 2009

Sindicatele şi criza (poate fi de personalitate)

Tot mai  mulţi economişti spun că există posibilitatea, deloc îndepărtată, ca România să ajungă în incapacitate de plată. Aceasta ar însemna, printre altele, că statul nu va mai fi capabil să asigure plata salariilor bugetarilor şi a pensiilor. Când vorbim despre bugetari, vorbim, implicit, şi despre salariaţii din învăţământ. Când vorbim despre salariaţii din învăţământ, nu avem cum să nu aducem vorba şi despre sindicate. O dimninuare a salariilor personalului din învăţământ sau chiar imposibilitatea acordării acestora va avea consecinţe deosebit de grave şi pentru organizaţiile sindicale. Pentru că, într-o asemenea situaţie, cotizaţia către sindicate se va micşora dramatic sau, în lipsa salariilor, nu va mai fi virată deloc. Prin urmare, acum, când încă se mai poate, organizaţiile sindicale ar trebui să-şi elaboreze şi să aplice planuri de economisire. Cheltuielile trebuie reduse, contractele cu partenerii trebuie renegociate, extravaganţele (nu puţine) trebuie eliminate. E posibil să vină vremea ca sindicatele din învăţământ să dea proba valorii lor intrinseci. La fel, liderii acestora. E posibil să vină o perioadă în care sindicatele care nu şi-au gestionat atent şi cu înţelepciune bugetele să se prăbuşească efectiv din punct de vedere financiar; să dispară.
Nu întâmplător am deschis această discuţie. Mă uit în jur şi observ că unii fie au dat in orbul găinilor, fie şi-au pierdut discernământul, fie ştiu exact ce fac - pe principiul "după mine potopul." Nu prea mai e vremea investiţiilor sindicale în proiecte megalomanice, menite doar să satisfacă orgoliul stupid al unor lideri. Sau, mai corect, apetitul unora pentru "comisioane" din contracte supraevaluate, încheiate pe banii membrilor de sindicat. Gata cu japca! Banii membrilor de sindicat trebuie drămuiţi. În perspectiva vremurilor dificile care se anunţă, fondurile sindicatelor trebuie păstrate pentru membrii de sindicat cu probleme sociale, medicale, pentru crearea de facilităţi etc. Principiul solidarităţii, aflat la baza încasării şi distribuirii cotizaţiei sindicale trebuie avut în vedere acum, mai mult ca oricând. Fără bani, fără forţa financiară necesară susţinerii unor acţiuni şi demersuri de amploare, organizaţiile sindicale vor ieşi din "jocul" dialogului social. Iar membrii de sindicat vor rămâne şi "bătuţi", şi cu banii luaţi.
Altfel, în loc să ne îngenunchieze criza financiară, ne va distruge criza de personalitate (şi e doar un eufemism) a vreunui preşedinte de sindicat, care se crede director de Bancorex sau şef de F.N.I. Eu zic că a venit vremea să nu mai dormim aşa de liniştiţi. Cine are urechi de auzit, să audă ! Cine poate citi printre rânduri, să vorbească !